Mesajul președintelui Constantin Crețan la Conferința Internațională de la Paris, 2-6 noiembrie 2023. Participanți: reprezentanții a 33 de națiuni

Tovarășe și tovarăși,

Ideile pe care vreau să vi le prezint pornesc de la aceeași realitate care există și în alte țări ale lumii și pe care au prezentat-o tovarășii care au vorbit mai înainte: o criză multiplă, deci o criză de sistem a cuprins lumea capitalistă. Și România cunoaște de asemenea o astfel de criză…

Distrugerea industriei naționale a redus țara noastră la o sursă de materii prime pentru companiile multinaționale.

Tot companiile multinaționale controlează piața cu produsele de primă necesitate pentru cetățenii României. Putem menționa dispariția unor sectoare economice precum industria siderurgică sau mineritul, iar acum se pregătește distrugerea industrie energetice.

Este elocventă pentru acest declin economic creșterea datoriei externe cu 14,672 miliarde euro, la sfârșitul lunii iunie, ajungând la 159,233 miliarde euro sau deficitul balanței comerciale care a ajuns la 34 miliarde euro în 2022, cu 44 % mai mare ca în 2021.

Acestea sunt semnele putreziciunii sistemului capitalist, care a devenit un sistem speculativ ce are consecințe negative pentru muncitori și pentru masele largi, populare.

Astfel limitarea șomajului a fost posibilă prin emigrație: din cele 19 milioane de cetățeni, 4 milioane au emigrat! Și, cu toate acestea, în rândul tinerilor rata șomajului este de 22%!!!

Un sistem economic bolnav nu poate asigura activități economice productive și nu poate alimenta nici sistemele de servicii publice.

Și așa cum muncitorii au fost împinși către emigrație în loc să le fie oferite locuri de muncă, în serviciile publice situația se agravează permanent prin privatizare dar și prin reducerea calității acestor servicii.

În domeniul sănătății, numărul firmelor private, în anul 2020, era de peste 23.000 – cu 9% mai multe decât în 2019 și cu 125% mai multe decât în 2011, iar în educație, în 2022, peste 20% din totalul școlilor erau școli private.

Toate aceste procese nu se limitează doar la spațiul economic. Ele au un impact negativ în societate, căci reprezintă o înrăutățire a condițiilor de trai ale muncitorilor. Ele aduc nu doar mizeria, ci și boala și degradarea generală în cazul unor categorii sociale defavorizate.

Această stare nu are doar o componentă națională, ci și o componentă internațională, România fiind membră U.E. Programele și reglementările pe care Uniunea Europeană le impune României nu numai că nu rezolvă problemele țării, ci creează o dependență mai mare în favoarea marilor companii internaționale și a diferitelor structuri financiare, mențin starea de agonie a sistemului economic și a serviciilor publice din România.

Ordinele Uniunii Europene, acceptate de guvernanții României, reprezintă mijlocul de îmbogățire a unei oligarhii parazitare cu conexiuni politice.

Este o realitate dură că, în vreme ce populația sărăcește tot mai mult, există grupuri privilegiate politic care se îmbogățesc din această criză, din aceste politici antinaționale, antimuncitorești și antipopulare promovate de guvernul român, în parteneriat cu Uniunea Europeană.

La toate aceste realități sumbre se adaugă politica externă și de apărare controlată / dictată de către Statele Unite și de „partenerii” europeni din NATO.

Da, este o realitate că România se află în război. Mai ales unul intern, guvern – popor, deși politicienii au depus un jurământ de credință față de țară!

Teritoriul României și o parte din resursele sale au fost puse la dispoziția programelor de sprijinire a armatei Ucrainei lansate de către NATO, sume importante din buget sunt alocate pentru înarmare iar o parte din echipamentele militare care ajung în Ucraina pornesc din România,

Astfel, pe locul 1 la exporturile în Ucraina se află o companie a Ministerului Apărării, iar un general suedez felicita guvernul român pentru că „România este alături de Polonia, principala țară care a ajutat la aprovizionarea lui Zelenski cu tancuri si rachete trimise de NATO”.

Desigur, nu este vorba doar de bani și arme. Există și participări neoficiale de personal militar la acest război.

Luna trecută au apărut deja primele victime de origine română în acest război, dus pe teritoriul Ucrainei de către cei doi rivali: oligarhia rusă și marele capital din Statele Unite.

Acțiunile militare agresive externe sunt susținute de o politică antidemocratică, îndreptată  împotriva cetățenilor români.

Dezinformarea mass-media controlată de guvern, privind războiul din Ucraina sau politica de tip apartheid și terorismul de stat practicat de guvernul fascistoid din Israel împotriva poporului palestinian, sunt susținute de guvernanții din Romania și prin cenzură și acțiuni de intimidare împotriva mișcărilor pentru pace și a protestatarilor pentru oprirea genocidului împotriva palestinienilor.

Din păcate, singura forță care poate să reziste acestor politici antipopulare, adevărata clasă muncitoare, este dezorganizată de loviturile continue anti-muncitorești și anti-sindicale ale guvernelor de dreapta, ce au fost susținute și de așa-zisa „stângă social-democrată”.

În realitate, social-democrația în România a murit, abandonând esența muncitorească pe care a cunoscut-o în decursul istoriei, iar acum asistăm la marea coaliție a Partidului Național Liberal și Partidului Social-Democrat între care nu există nicio diferență de acțiune politică, nici în politica internă și nici în politica de subordonare față de Uniunea Europeană sau față de acțiunile agresive ale NATO.

 

O mare prăpastie separă cele două Românii: România muncitorilor și România exploatatorilor

 

Devine tot mai evident că libertatea și bunăstarea muncitorilor nu vor putea fi realizate de către guvernele burgheze și partidele burgheziei.

Singura speranță a muncitorilor rămâne un partid al celor ce muncesc, și așa cum, în diverse structuri, burghezia se aliază la nivel internațional, răspunsul muncitorilor pentru rezistență și pentru schimbare în orice țară trebuie să fie acțiunea internațională, pentru a construi o forță de nivel internațional, un partid muncitoresc la nivel internațional care să schimbe această lume fără speranță pentru muncitori.

Aceasta este misiunea generației noastre, dar mai ales este o misiune care va reveni tinerilor, pentru că, fără o schimbare a sistemului, tinerii nu au nici un viitor.

Este nevoie de a coordona mișcarea muncitorească cu mișcarea tinerilor, pentru a aduce schimbarea de care lumea are nevoie, adică pentru a realiza lucrurile simple de care popoarele au nevoie pe care burghezia le refuză acestor popoare: muncă – pâine – pace.

Această acțiune a forțelor muncitorești se desfășoară în condițiile grele ale manipulării, ale dezinformării, ale abuzurilor făcute contra muncitorilor și trebuie să răspundem acestor provocări prin strângerea legăturilor între organizațiile muncitorești și trebuie să distrugem sistemul de dezinformare ce falsifică realitatea

Aceasta este una din condițiile esențiale ale formării conștiinței de clasă pentru a pregăti o schimbare în favoarea maselor populare.

 

Comitetul Internațional al Muncitorilor împotriva războiului și exploatării

 

Reprezentanții aleși în C.I.M., în cadrul Conferinței Mondiale de la Mumbai (India), din noiembrie 2016:

 

Camille Adoue (Franța)

Innocent Assogba (Benin)

Alan Benjamin (SUA)

Colia Clark † (SUA)

Adama Coulibaly (Burkina Faso)

Constantin Cretan (România)

Berthony Dupont (Haiti)

Daniel Gluckstein (Franța)

Rubina Jamil (Pakistan)

Christel Keiser (Franța)

Apo Leung (China)

Nnamdi Lumumba (SUA)

Randy Miranda (Filipine)

Mandlenkosi Phangwa (Azania)

Liliana Plumeda (Mexico)

Milind Ranade (India)

Klaus Schüller (Germania)

Jung Sikhwa (Coreea de Sud)

Mark Vassiliev (Rusia)

Nambiath Vasudevan (India)