La 175 de ani : „Manifestul Comunist” care schimbă lumea

Acum 175 de ani „Manifestul Partidului Comunist” al lui Karl Marx și Friedrich Engels a fost tipărită la Londra, şi a influențat gândirea politică a omenirii cum puţine alte lucrări au făcut-o.
La cel de-al doilea congres al „Ligii Comuniștilor”- asociația revoluționar-socialistă și internaționalistă înființată la Londra ca societate secretă- Marx și Engels prezentaseră, la 29 noiembrie 1847 primul proiect al unei declarații politice de principii, care a fost unanim adoptat în urma dezbaterilor. Această decizie a fost însoțită de ordinul de a aduce lucrarea în forma sa finală. Manuscrisul final a ajuns la Londra la începutul lunii februarie 1848 și a intrat sub tipar înainte de 21 februarie 1848.
Importanța acestei lucrări nu constă în dimensiunea sa, ci în concluzia textului de douăzeci de pagini. Probabil că toți cei care s-au ocupat de istoria mișcării de stânga cunosc cuvintele introductive: „O stafie bântuie Europa – stafia comunismului”.
Spre deosebire de concepțiile idealiste despre istorie, Marx și Engels au formulat ideea de bază conform căreia toată dezvoltarea socială de până în prezent este rezultatul luptei de clasă. Această luptă de clasă a dus și la dezvoltarea ulterioară a societăților și a contextelor de viață.
Antagonismul de clasă, decisiv, care apare în societatea burgheză este cel dintre burghez și proletar; adică între proprietarii mijloacelor de producţie şi proprietarii forţei de muncă-marfă.
În același timp, dezvoltarea producției capitaliste depășește limitele naționale existente, deoarece producția necesită materii prime din întreaga lume. Se conturează o „dependență totală a națiunilor unele de altele”.
Următoarea evaluare sună extrem de actuală: „Burghezia, prin perfecţionarea rapidă a tuturor instrumentelor de producţie, prin comunicaţiile nelimitate , atrage în civilizaţie chiar şi cele mai barbare naţiuni”. În același timp, o pauperizare continuă a tuturor salariaților rezultă din modul de producție capitalist, împotriva căruia proletarii nu se pot apăra colectiv decât pentru a-și îmbunătăți situația.
Chiar dacă Marx și Engels nu au dezvoltat o imagine închisă a unei societăți socialiste, ci au denumit doar diverse elemente ale justiției sociale (educația gratuită pentru toți, interzicerea muncii copiilor), ei au formulat ca viziune alternativă „o asociație în care libera dezvoltare a fiecăruia este condiția dezvoltării libere a tuturor”. Baza pentru aceasta este însă depășirea oricăror antagonisme de clasă.
În manifest, ei s-au confruntat, de asemenea, cu diverse idei ale socialiștilor utopici și modele de socialism influențate din punct de vedere religios, arătând clar că economia și relațiile de producție sunt baza dezvoltării unei societăți.
În concluzie, manifestul a răspuns și întrebărilor privind politica de alianțe. „Spre Germania comuniștii își îndreaptă atenția principală, pentru că Germania este în ajunul unei revoluții burgheze […] Prin urmare, în Germania luptă alături de burghezie împotriva ordinii feudale și a micii burghezii”. În același timp, comuniștii au lucrat pentru cooperarea între partidele democratice din toate țările. Ei declară cu toată claritatea că își pot atinge scopurile numai prin „răsturnarea întregii ordini sociale anterioare”. Din cauză că aceasta va întîmpina rezistența violentă a forțelor reacționale anterioare, răsturnarea vechilor condițiilor de existenţă socială va trebui să fie tot „violentă”. Mesajul final este că „proletarii nu au nimic… de pierdut decât lanțurile robiei. Ei au o lume de câștigat”. În consecință, Manifestul se încheie cu apelul familiar „Proletari din toate țările, uniți-vă!”
Acest text a avut un impact enorm în următorii 175 de ani.
Manifestul a fost tradus în peste 200 de limbi. Tirajul total este estimat la 500 de milioane de exemplare, ceea ce o face cea mai publicată carte din istorie după Biblie și „Biblia Mao”.
Există chiar și o creaţie muzicală a muzicianului praghez Erwin Schulhoff (1894-1942), a cărui muzică a fost clasificată drept „degenerată” de către naziști. Schulhoff a murit în 1942 în lagărul de concentrare pentru străini, unde fusese deportat.
Din iunie 2013, „Manifestul Comunist” face parte din Patrimoniul Documentar Mondial al UNESCO.

Dr. Ulrich Schneider

Traducerea şi adaptarea
Silviu Şomîcu