Gorjul moare pe bucăți

De peste trei decenii, Gorjul moare pe bucăți. Mirajul unui capitalism care promitea lapte și miere curgând pe șanțuri, venit după un socialism care oferise o dezvoltare economică fără precedent în istoria țării urmat, din păcate, de o perioadă de austeritate din dorința unei Românii independente total și cu adevărat suverane, căreia să nu-i sufle nimeni în ciorbă, s-a dovedit a fi exact cum părea: doar un miraj. Acest capitalism sălbatic, încurajat din exterior de cei care-și puseseră în cap să jefuiască bogățiile naturale ale unui popor credul, ne-a adus nu bunăstarea fluturată în fața ochilor în 1989, ci dărâmarea unei economii destul de competitive și cu profesioniști autentici, care a făcut concurență zeci de ani marilor companii străine, care au văzut acum o nesperată oportunitate de jaf și de înlăturare a unei competiții deranjante. Și dintr-o dată a-nceput distrugerea României pe bucăți, metodic și tot mai accelerat, semnalul fiind dat, după cum ne amintim, de cineva care a declarat industria un „morman de fiare vechi”…
Sigur că da, primele entități care au fost vizate în programul de distrugere a țării au fost exact cele care aveau rolul de a proteja țara de… „viruși”. Astfel, serviciile secrete, parchetele și justiția, prin NEintervenția sau intervenția lor în detrimentul interesului național, au adus, „în mandatul lor” cum se spune, țara în halul în care se află acum: de ruină neguvernabilă, cu un popor de juri că-s zombi, cu oameni paralizați, care nu mai ripostează nici dacă sunt călcați pe cap, lăsați fără serviciu, dați afară din case sub tot felul de pretexte, deveniți sclavii unui sistem bancar care nici măcar ăla nu ne mai aparține. Desigur, cu larga complicitate a unui așa-zis „sistem de justiție” care numai justiție nu este și în care dreptatea se mai ițește doar din an în Paște. Desigur, într-o țară în care foarte mulți magistrați nu mai recunosc legile naționale și nici măcar Constituția, pe care AU JURAT să o respecte. O țară în care foarte mulți magistrați fac politică pe față, iar cei care le stau în calea ambițiilor sunt băgați la închisoare. O țară în care una-două vezi la televizor infractori care scapă PREA UȘOR printre degetele legii, dar în care cei care-i fac scăpați au salarii uriașe și pensii speciale și multe alte avantaje…
Ei, într-o astfel de țară, pe care, cu nu multă vreme în urmă, însuși ocupantul funcției de președinte al republicii concluziona, după 8 ani în care a avut toate butoanele conducerii țării, că, în mandatele sale, România a devenit un „stat eșuat”, nici Gorjul nu avea cum să scape intact! Astfel încât, paradoxal, într-un județ în care consumul de alcool și de tutun se află la loc de cinste, au dispărut și fabrica de bere, și fabricile de alcool, și fabrica de țigarete! Într-un județ în care se construiește-n draci s-au distrus și fabrica de cărămidă, și fabrica de ciment, și combinatul de prelucrare a lemnului…
Sigur că da, toate astea sub privirile nepăsătoare ale salariaților și celorlalți gorjeni, care au preferat să spele toaletele vestului decât să stea lângă familiile lor… ZECI DE MII de gorjeni își caută pâinea cea de toate zilele răspândiți prin lume, iar numărul lor va fi în continuă creștere. De ce? Pentru că și mineritul, cel care a scos Gorjul din marasmul economic în care se afla până prin anii ’60, e pe care de a fi omorât, doar ca să le fie mai bine OMV și Austriei. Câtă vreme s-a permis și încurajat accesul asasinilor economici chiar și în guvernarea țării, ce ne mai miră? Sigur că da, sub privirile anesteziate ale unei populații dezbinate, demoralizate, sărăcite, tot mai needucate – cu alte cuvinte, zombificate. O populație adusă la limita supraviețuirii, dar nu și a răbdării, căci nelimitate sunt doar mila lui Dumnezeu și răbdarea gorjenilor. Ca urmare, cui nu-i place, n-are decât să părăsească țara și să se ducă unde o vedea cu ochii! Vietnamezilor le place țara asta. Și nepalezilor. Și cambodgienilor. Și indonezienilor, malaiezienilor… Numai „ROMÂNILOR” nu le mai place țara lor!
Ziceam că a venit iarăși rândul Gorjului să moară economic. Blocul energetic nr. 3 de la Rovinari a încheiat cu U.E. „un pact de încetare a focului”. Fie-i țărâna ușoară! Urmează grupul 7 de la Turceni. Și ăstuia să-i fie țărâna ușoară… Vor urma multe mii de șomeri, tocmai când guvernul zice că n-are bani de chestii sociale, salarii, pensii… Bine în schimb că viitorii șomeri s-au uitat la televizor râzând de niște „fraieri” de la PER Gorj și de la Federația Națională a Muncii, care au ieșit în stradă tocmai pentru ca mineritul să nu moară! Tot acești oameni au prezentat, politicienilor și mass-mediei, SOLUȚII PERFECT VIABILE (ce la alții se poate, la noi nu e voie!) pentru ca mineritul continue să trăiască, ba chiar să se dezvolte, dar și UE să fie mulțumită, că doar niște imbecili ori niște criminali economici „au înțeles” că „decarbonatarea = fără minerit”! Acestor oameni, care au ieșit în stradă pentru drepturile gorjenilor, chiar LE PASĂ de Gorj! Au vorbit însă ca Moise-n pustiu! Doar majorității gorjenilor nu le pasă de soarta lor… Respect, FNM! Respect, PER! „Timizilor”, dacă acasă nu le mai place, le urez mult succes în câștigarea pâinii zilnice la sute și mii de kilometri de familiile proprii. Cum era vorba aia? „Dă-mi, Doamne, mintea cea de pe urmă a românului…”