DREPTATE SOCIALĂ

„Ne doare că deasupra sa / Pământul ține-o lume rea!”

EditorialPoliticSocial

„Inechitatea a murit! Trăiască inechitatea!”

Inechitatea între marea masă de pensionari și cei cu pensii speciale nu doar că nu se reduce – s-a promis de către guvernanții PSD-PNL că prin Legea 360/2023 (noua lege a pensiilor) se vor înlătura TOATE inechitățile. Nu numai că nu s-a întâmplat asta, dar au rămas multe inechități, dintre care unele – cea cu pensiile speciale, de exemplu – chiar s-au adâncit!
Statistic discutând, în România avem două mari poluri de pensionari diametral opuse: pe deoparte avem peste 1.200.000 de pensionari de drept cu pensie minimă, de 1.125, care însumează cam 1.440.000.000 miliarde lei, și la polul opus sunt circa 15.000 de speciali (pensionari cu pensii speciale, favorizați de ministerele unde au lucrat și cotizat, dar și de politicienii care le-au oferit avantajele nesimțite) cu pensii totale în valoare lunară de 3.150.000.000 lei. Cu alte cuvinte, anul viitor suma „specialilor” va fi TRIPLĂ decât suma „minimalilor”. Și toate astea sub umbrela ocrotitoare a alianței unor partide care se cred unul – reprezentantul săracilor din România, celălalt – reprezentantul eticii, echității, dreptății, legalității și toate celelalte cuvinte și etichete care par a face dovada că nici nu știu ce semnificație au acele vorbe…
Vedeți ce diferență uriașă, ce discrepanță imensă există între cetățenii acestei țări? Pentru că inegalitatea este cuvântul de ordine la acest moment între noi, în România, pe toate palierele societății. Inegalitate între pensionari, inegalitate între cei 2.000.000 de oameni care lucrează în sectorul bugetar și cele 4,5 milioane care lucrează în sectorul privat pe salarii minime pe economie. Aceasta este „politica socio-economică” a tuturor guvernelor post-decembriste – din ’89 până în prezent – și nici viitorul nu va fi unul roz, pentru că politicienii actuali sunt urmașii securiștilor care s-au autopropulsat, unii nedemocratic, dar alții democratic, cu ajutorul nostru, profitând de buna noastră credință, după revoluția din Decembrie 1989.
După câteva generații, nu cred că ne putem aștepta la o schimbare în bine și mă tem că, în anul electoral 2024, riscam să cădem din lac în puț. Pentru că liniștea străzii este cel mai bun semn că nu am învățat nimic din șuturile primite vreme de 34 de ani de la guvernanți. Sau, mai rău: multora a început chiar să le placă, pentru că altă explicație logică și de bun-simț nu mai este…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *