DREPTATE SOCIALĂ

„Ne doare că deasupra sa / Pământul ține-o lume rea!”

General

Femei necunoscute care au făcut posibilă Unirea din 1859

Patriotismul înaintea familiei” a fost deviza femeii Ecaterina Conachi Vogoride, femeia care a făcut Unirea! Puțini știm acest lucru minunat, însă în cărțile de istorie nicio vorbă…

Totul s-a întâmplat pentru că a existat o doamnă pe numele ei Ecaterina-Cocuța Vogoride, născută Conachi.

Revoluționarii de la 1848 au reușit după un deceniu de eforturi enorme ( erau foarte mulți cei care se împotriveau unirii, chiar și printre boierii neaoși) să își îndeplinească cea mai mare dorință revoluționară: unirea.

Dar era cât pe ce să nu se întâmple și proiectul să se ruineze. Caimacamul Vogoride, un fel de domnitor locțiitor al Moldovei pus de Poartă, orbit de promisiunile de preamărire făcute de otomani de a ajunge domnul Moldovei, a falsificat alegerile, pentru a arăta Marilor Puteri că dorință poporului nu este pentru unire. Astfel, chiar și puținii suporteri ai Unirii Principatelor ar fi înțeles care este „voința românilor” și ar fi renunțat în favoarea turcilor.

Doar că ambițiosul Vogoride avea pe cineva acasă pe care nu îl putea domina. Era însăși soția lui, cea cu care a avut 3 copii.

Înainte de unire, Cocuța l-a convins pe Nicolae Vogoride să renunțe la desemnarea lui Constantin Catargiu sau Nicolae Cantacuzino ca miniștri, ambii recunoscuți antiunioniști, amenințând în caz contrar cu divorțul și cu plata unor despăgubiri egale în cuantum cu zestrea sa, pierdută de soț, în urma unor neinspirate plasamente. Cocuța Conachi reproșa „veneticului din Fanar”: „Ai venit în țară sărac lipit pământului, n-ai altă avere decât zestrea ce ți-am adus-o eu. Îți iert risipirea ce ai făcut-o, dar nu-ți voi ierta trădarea față de neamul, față de țara care ar fi trebuit să devie și a dumitale! Cum nu ai astăzi altă avere decât a mea, aș putea, printr-un divorț, să te așez din nou pe paiele de unde te-am ridicat!

Se pare că amenințările ei nu au funcționat până la capăt. Atunci, boieroaica a pus mâna pe scrisorile secrete ale soțului, care dovedeau că a măsluit alegerile, la cererea otomanilor și le-a trimis spre publicare prin intermediul lui Costache Negri și Dimitrie Rallet, cotidianului «L’Étoile d’Orient» (cunoscut și ca «Steaua Dunării»), care fusese interzis la Iași și apărea la Bruxelles. Scurte review-uri în limba română ale acestor epistole care au făcut înconjurul Europei, au fost publicate și în Moldova sub numele de „Estract de scrisori secrete trimise caimacamului Moldovei de deosebite fețe politice”.

Fiind prestigiul lor în joc, Regina Victoria și Împăratul Napoleon al III-lea (în calitate de reprezentanți ai Puterilor Garante) s-au întâlnit la Osborne, au hotărât anularea alegerilor falsificate de Vogoride și repetarea lor sub atentă supraveghere. Rezultatul a fost covârșitor în favoarea unioniștilor. In paranteză fie spus, cred ca dovezile că alegerile pentru Adunarea ad-hoc din Moldova au fost falsificate în favoarea celor care se opuneau Unirii au adus în pragul rupturii chiar și solida alianță dintre Anglia și Franța, proaspeții învingători din Războiul Crimeei. Anglia susținea Turcia, adică separarea în continuare a Principatelor, iar Franța, unde lobby-ul românesc era mai puternic, Unirea.

Ce a urmat, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn la Iași și apoi la București, a pus lumea în fața faptului împlinit, chiar dacă, inițial, Marile Puteri au căzut de acord ca românilor să li se permită o Unire formală, administrativă, dar cu doi domni, două guverne, două parlamente. După această înțelegere, alegerile au fost reluate, iar românii au speculat la maximum termenii acordului. Și-au ales un singur domn, pe Alexandru Ioan Cuza. Se năștea România și datorită Ecaterinei-Cocuța Vogoride, născută Conachi.

După împlinirea actului Unirii l-a părăsit pe Nicolae Vogoride și a călătorit prin Europa. După moartea acestuia, în 1862, s-a recăsătorit cu principele Emanuele Ruspoli, principe de Paggia-Suaza, senator și sinodic al Romei, care a devenit unul dintre apropiații regelui italian Vittorio Emanuele II. Cu cel de-al doilea soț, Ecaterina Conachi a avut cinci copii.

Cocuța Conachi a cunoscut cele mai elitiste cercuri politice și artistice italiene, fiind o susținătoare convinsă a unirii italiene.

A murit la Genova în februarie 1870, dar rămășițele sale pământești au fost înhumate în biserica familiei din Țigănești, din județul Galați. Asta i-a fost dorința.

Locul acestei femei, de un curaj nebun pentru vremurile acelea, ar putea să fie pe o bancnotă românească. Fără ea, putea să nu fie nimic. Și nici măcar nu e o persoană istorică recunoscută…

 

Biroul Executiv al FNM

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *