DREPTATE SOCIALĂ

„Ne doare că deasupra sa / Pământul ține-o lume rea!”

Administrație

Adevărații specialiști nu mai rabdă să stea deoparte și să tacă! (II)

Continuăm sfaturile date de un profesionist al CE Oltenia, ex-directorul Nicolae Bercea, către demolatorii mineritului și energeticii gorjene. Am considerat că este bine ca să înțelegem cum se lucra în CEO pe vremurile când aceasta era principalul pilon al energeticii românești, nu ținta celui mai mare jaf de la privatizarea OMV și până astăzi. Căci este bine să se vadă cum munca de conducere în CEO poate avea și realizări, și succese, cum poate, printr-o conducere înțeleaptă, să fie CEO rentabilă etc. Deși, pe actuala conducere a ministerului Energiei și pe cei din conducerea CEO nu prea sunt dovezi că le-ar interesa și altceva decât moartea acestei ramuri a economiei românești… Mai țineți minte ce se pedepsea cu moartea pe vremea lui Ceaușescu? Poate că am uitat prea repede unele lucruri, înainte de a învăța ceva din ele. Să continuăm, așadar, amintirile ex-directorului Nicolae Bercea…

Dacă aș avea datele producției de energie electrică produsă de cele trei termocentrale din OLTENIA (Rovinari, Turceni, Craiova) și a producției de cărbune (lignit) din Oltenia în perioada de la înființare la zi aș putea să vin cu date și mai concrete, din care ar rezulta niște concluzii istorice care ar contribui la corectarea greșelilor ce s-au făcut prin măsurile organizatorice și de promovare a cadrelor de conducere. Oricum, pot să punctez câteva doar din amintiri și din analizele pe care le-am făcut când eram în activitate…

Nu o dată am spus, începând cu anul 2002 când am fost la București să susțin cu argumente că unirea termocentralelor cu carierele din 2003 (când s-au înființat Complexul Energetic Rovinari și Complexul Energetic Turceni) este nepotrivită fiindcă activitatea carierelor și minelor existente atunci (și acum) din  minerit diferă TOTAL de activitatea din termocentrale (dotare tehnică, condiții de lucru, modernizări, depozite de piese de schimb, furnizori de servicii și piese de schimb, investiții, resursă umană, drepturi salariale, restructurare (s-a înțeles greșit să se disponibilizeze), amplasarea în teritoriu mai ales la Complexul Energetic Turceni și multe altele care îmi scapă acum. Nu am apucat să iau cuvântul, fiindcă jocurile erau făcute și am fost chemați nu să discutăm ci să ne însușim măsura decisă de Dan Ioan Popescu – fostul „patriot” al României.

Tot timpul, energeticienii au avut reprezentanți la București, de unde se dădea ora exactă, și își ofereau avantaje la care minerii ocupați cu greutățile din  minerit nu au avut acces – decât la muncă.

S-a hotărât, în 2003, să unim unele cariere cu termocentralele la care erau arondate și a urmat INVOLUȚIA mult dorite de guvernanții „patrioți”, să ajungem să cumpărăm energie electrică de la firme de apartament (deja ȘPAGA începuse să câștige teren la noi în țară). Ce a urmat până în 2012, când s- dat cu bomba în mineritul și energia din Oltenia care, în 1990, dădea 30% din producția de energie electrică a țării (iarna chiar 40%) și, când s-a înființat Complexul Energetic Oltenia, un mastodont IMPOSIBIL DE GESTIONAT de către STATUL ROMÂN – „CEL MAI BUN MANAGER”.

Ce s-a întâmplat în acești 20 de ani (din 2003)?

  1. Au început numirile politice la complexele energetice cu tot felul de surogate nevinovate: cu contabili, cu ingineri mecanici, cu juriști, cu ingineri mineri, alte căpetenii importate din domenii necunoscute, care aveau prioritățile lor și profesionale și manageriale străine de producția de energie electrică, care nici măcar nu aveau în CV performanțe profesionale sau manageriale..
  2. Când complexele erau conduse de energeticieni, mineritul cu exproprierile de perspectivă nu erau prioritare, motiv pentru care am ajuns la unghiuri de taluz ale carierelor foarte periculoase și fără rezultate la steril.
  3. Când complexele erau conduse de contabili, aceștia știau să se uite doar la cifre și să urmărească (nu să îmbunătățească indicatorii tehnici și economici).
  4. Când complexele erau conduse de juriști, se urmărea doar componenta care ne-a nenorocit tara („legalitatea” concursurilor, a licitațiilor, a contestațiilor, a contractelor etc).
  5. Nu s-a mai urmărit cu aceeași exigență calitatea cărbunelui, nu s-au mai urmărit consumurile specifice de cărbune, nu s-a mai urmărit reducerea consumului specific de energie electrică, nu s-au mai urmărit indicii de utilizare intensivă și extensivă ale utilajelor de carieră, nu s-au mai urmărit excavațiile de steril care descopertează cărbunele, s-a urmărit doar scăderea producției de energie electrică ajungându-se în lunile de iarnă să se producă cca 800 MW zilnic din Oltenia.
  6. Nu s-a mai urmărit pregătirea permanentă a resursei umane nou angajate pe criterii dubioase.
  7. CEO a devenit o VACĂ DE MULS a partidelor și sindicatelor mai gălăgioase, inundată de persoane care nu știu nimic și nu fac nimic, dar au sprijin.
  8. S-a ajuns ca guvernanții energetici ai României să fie susținuți de „partenerii” noștri externi.
  9. Fiecare măsură organizatorică a condus la scăderea performanțelor, reducerea perspectivei, dovedindu-se ca unirea termocentralelor cu carierele este cea mai mare GREȘALĂ, fiindcă un astfel de mastodont nu poate fi condus, că evenimentele ne conduc.
  10. Unirea termocentralelor cu carierele este ca și cum am uni pădurile cu fabricile de mobilă.

Ce este de făcut?

Ce s-a făcut în 1981, când I. M. Rovinari dădea 3 milioane tone cărbune, iar termocentrala Rovinari a investit într-un punct de descărcare din vagoane să aducă cărbune din țară, punct care nu a funcționat nici o zi, fiindcă a fost transformat în punct de încărcare de I. M. Rovinari care, în 1989, a dat țării 11 milioane tone cărbune cu aceleași dotări și fără 1000 de militari care lopătau prin cele 4 cariere (Poiana, Gârla, Tismana 1 și Tismana 2)

  1. S-a introdus acordul global la masa minieră, care au asigurat și câștiguri de 50% peste salariul de încadrare.
  2. S-au introdus cursuri de pregătire profesională cu scoatere din producție, la toate meseriile deficitare.
  3. S-au stimulat excavatoriștii de pe rotoare pentru cei care depășeau 900 mc /oră.
  4. Promovările de la categoria 4 în sus până la specială se făceau numai în prezența directorului.
  5. S-a introdus program de 8,5 ore pe schimb (7:00-15:30; 15:00-23:30; 23:00-7:30, să se poată face schimbul la fața locului, din mers;
  6. S-a stabilit un program riguros pentru revizia și reparația utilajelor
  7. S-a redistribuit personalul în funcție de nivelul de pregătire și complexitatea utilajului deservit.
  8. S-au retras femeile de pe liniile de steril și din schimbul III, oferindu-le condiții pretabile capacităților lor (aveam 700 de femei);
  9. S-au acordat cele mai multe sancțiuni pentru abaterile cele mai mici de încălcare a regulilor de protecția muncii și de neîntreținere a utilajelor.
  10. S-au acordat enorm de multe prime inventatorilor, fiindcă atunci nu se stimulau invențiile și inovațiile prin lege.
  11. Am asigurat autobuz muncitorilor gorjeni care doreau să facă facultatea la Petroșani la seral, după care să rămână în minerit, nu să plece, după stagiatură, în localitățile de baștină.

Au fost mult mai multe măsuri pe care le-am convenit cu întreg personalul, inspirându-mă și din schimburile de experiență făcute în carierele din RFG, RDG, Polonia, Cehoslovacia, Grecia, America, Tailanda.

Am deja o ciornă cu un program de măsuri pentru relansarea  mineritului din Oltenia, dar nu mi-l cere nimeni fiindcă zarurile au fost aruncate, după cum spun unii…

Am făcut această analiză ca să se știe că mineritul poate fi relansat cu au făcut și alții.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *